Minciună totul…,

În sufletu’mi cel trist                                                                                                                            Pecete nouă s-a scris                                                                                                                               cu litere de smoală-n carne vie:                                                                                                             Nu există adevăr la oameni…

Pe trupul strălucind a noapte,                                                                                                               E o rană de duhoare                                                                                                                             Ce inimi tot doboară                                                                                                                               și lumie de-adevăr întunecă…

Totul, totul, totul…Doamne!                                                                                                             Ne-am întunecat cu toții!                                                                                                                     Te-am uitat deplin în trup…                                                                                                                Te-am lepădat deplin….

iartă-ne! Te iubim noi încă!                                                                                                               Nu ne lăsa așa pierind pe cale…                                                                                                 Doamne! Doamne! Doamne!                                                                                                            Tu, nu – Doamne-Doamne al nostru…

Din scrâșnet vuind sânge                                                                                                                       Eu mă cobor lin, gândind                                                                                                                    La minciună de necrai…                                                                                                                       La isprava minciunii noastre…

«Cum putem trăi așa?!…» –                                                                                                             Suspină-un suflet ars de dor                                                                                                                   și de frumos… –                                                                                                                                         Și inimă-mi plânge-ncetișor…

Lacrimi nu mai are –                                                                                                                           doar durere și suspin –                                                                                                                           o continuă stare-ncleștată                                                                                                                    sufet tânăr răpunând și iară ridicând…

Minciună pe stradă, minciună-n parc…                                                                                     Minciună-n școală, minciună-n pat…                                                                                   Minciună-n minte, Minciună-n inimi…                                                                               Minciună-n suflet…minciună totul…,

Despre stehana

There is nothing to tell.
Acest articol a fost publicat în Robiţi în faţa libertăţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu