De dorul că nu vii stau atârnată-n colț Și-mi spun că nu e decât ceva trecător Când stau și mă gândesc la ‘cest colț Lipită de durere și încuiată cu zăvor.
«El nu-mi scrie…nu-mi mai scrie… Oare de ce?! De ce nu-mi scrie?!?…» Stau și mă întreb distrusă Într-un suflet făr’ de trusă,
Prea rănit pentru-a putea primi Vreo alinare… Stau cu lacrimi. Orice liniște îmi piere-n clipe mii De dorul că nu-mi vii… ,.,
… Soarele răsare și apune Iar eu stau rugându-mă Pentru un cer mai senin În ale amândurora vieți.
stehana
Stehana's Blog 