Arhive pe categorii: Robiţi în faţa libertăţii

Cine poate a spune-n lume                                                                                                           Toată lacrima-mi din suflet…?                                                                                                          Cine poate să îmi curme                                                                                                                     Prăpastii de munți complet?… Ochiu-mi crunt de suferință                                                                                                               Se lovește-ntreg de neputință                                                                                                                 Și îmi pare că-i minciună                                                                                                                      Tot ce-i plin de neminciună… Boală, otravă, nebunie,                                                                                                                          Cărți, … Continuă lectura →

În sufletu’mi cel trist                                                                                                                            Pecete nouă s-a scris                                                                                                                               cu litere de smoală-n carne vie:                                                                                                             Nu există adevăr la oameni… Pe trupul strălucind a noapte,                                                                                                               E o rană de duhoare                                                                                                                             Ce inimi tot doboară                                                                                                                               și lumie de-adevăr întunecă… Totul, totul, totul…Doamne!                                                                                                             … Continuă lectura →

Cine spune că viața trebuie numai trăită                                                                                           Și mereu înlocuită                                                                                                                             Pentr’ un sâmbure de moarte? Cine-Și pune viața Sa pentru viața ‘celora                                                                                       ce sunt morți, umblând de vii,                                                                                                            Pe prag de mormânt mereu nou, mereu același…? Cine suntem noi să … Continuă lectura →

Plâng de-adânc amar oceanic,                                                                                                          Plâng prietenul uitat,                                                                                                                         Plâng alt suflet ne-nvățat…                                                                                                               Plâng tot neamul îngropat… Plâng și codrii ce suspină                                                                                                                Soarele înmormântat –                                                                                                                       Au căzut și frunzele,                                                                                                                           florile se-aștern podea… – Pădurea e-ntr-un doliu                                                                                                                        Ce curmă-ncet                                                                                                                                       munte de suflet … Continuă lectura →

Oricât de vulgară și decadentă ar fi aluzia, totuși e talpa de viziune a majorității tinerilor noștri din prezent. Adevărata gaură stă înfiptă în neamul nostru milenar! E cumplit să vezi atâta destrăbălare în concepția tinerimii de azi. De parcă … Continuă lectura →

După cum se știe, Ardealul a încetat demult să mai fie măcar umbra a ceea ce a fost cândva. Leul a rămas orbit după ciupitura cu ghearele în ochi dată lui de cocoșului șovin. Oamenii și-au pierdut din credință, și-au … Continuă lectura →

Scris de  Mugur VASILIU Motto: „Iepurașul mustăcios e de Paște norocos, nu-ți lasă cadou în ghete, are el alte secrete: pasca, oul înroșit, cozonacul, mielul fript și un Paște Fericit!” (urare „tradițională” de sezon) Suntem în Postul Mare. Mai sunt … Continuă lectura →

Scris de  Mugur VASILIU Aromânii spun „cuvântului” – „zbor„. Forma substantivală este „zbor„, iar forma verbală la infinitiv este „a zbura” – mai precis: în limba română „cuvânt” = „zbor” în dialectul aromân, respectiv „a cuvânta„, din limba română = … Continuă lectura →

Exact. În loc de titlu, ce? Huh … Zi de zi suntem aceeaşi pe exterior, dar cu nuanţe uşor diferite pe interior. Nu sunt pentru filosofat, ci pentru punctat sau măcar pentru o încercare de a face acest lucru. Aţi … Continuă lectura →

O fată stă și plînge.                                                                                                                                O văd. Tresar încet.                                       … Continuă lectura →