O clipă de n-aș fi…

Cine poate a spune-n lume                                                                                                           Toată lacrima-mi din suflet…?                                                                                                          Cine poate să îmi curme                                                                                                                     Prăpastii de munți complet?…

Ochiu-mi crunt de suferință                                                                                                               Se lovește-ntreg de neputință                                                                                                                 Și îmi pare că-i minciună                                                                                                                      Tot ce-i plin de neminciună…

Boală, otravă, nebunie,                                                                                                                          Cărți, mijloace, uniuni,                                                                                                                       Tot ce-n lume-i dibăcie                                                                                                                         El le ia ca pe minuni…

Și, astfel, se revarsă-n mine                                                                                                                 Întreagă nebunie-n spine                                                                                                                    Ce se-njgheabă plin în mine –                                                                                                                Și mă strânge făr’ de bine…

O clipă numai de n-aș fi…                                                                                                                      O clipă și să mor…                                                                                                                                N-aș putea vreodat’ răzbi                                                                                                                   Știindu-l atât de mort…

Văzând cum se zbate…                                                                                                                  Văzându-l cum plânge…                                                                                                                          Cât îl doare…                                                                                                                                              Și cum moare .,

„E un pic ciudat cum oare                                                                                                                      Fără el ziua n-are culoare                                                                                                                   Și-ntr-o clipă, cu un zâmbet                                                                                                        Schimbă viața ta”..