În depărtări de rană vie, În șoapta vântului că nu ești, Mă agățam de feerie Și mă-mbătam de reverie,
Zicându-mi că vei fi curând… Într-un nou tu mereu crezând… Dar băgând de samă că nu crezi Am căzut la pat complet…
Și de-atunci inima-mi doare, Capul tot mă doare, Frigurile mă iau Pace nu-mi dau…
Și de-atât amar de lacrimă Sufletul mi se zdrobește Sângele îmi tot țâșnește Pulsul îmi slăbește…
… și mă sting încet… încet… Fruntea-ți sărutând de dor În șiroaie ce-n piept tot dor Rugându-mă, murind încet…
Scepticismul tău omoară inimi.
stehana
Stehana's Blog 