Arhive pe autori: stehana

Despre stehana

There is nothing to tell.

Pierind de dor

Zilele trec și zborul meu cu ele                                                                    … Continuă lectura

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

De dorul că nu vii…

De dorul că nu vii stau atârnată-n colț                                                                                                Și-mi spun că nu e decât ceva trecător                                                                                                Când stau și mă gândesc la ‘cest colț                                                                                                    Lipită de durere și încuiată cu zăvor. «El nu-mi scrie…nu-mi mai scrie…                                                                                                     Oare de ce?! De … Continuă lectura

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

Murind încet…

În depărtări de rană vie,                                                                                                                          În șoapta vântului că nu ești,                                                                                                              Mă agățam de feerie                                                                                                                                 Și mă-mbătam de reverie, Zicându-mi că vei fi curând…                                                                                                                Într-un nou tu mereu crezând…                                                                                                            Dar băgând de samă că nu crezi                                                                                                            Am căzut la … Continuă lectura

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

Durere

Când încercam să te privesc,                                                                                                                În cer să te-ncunun,                                                                                                                             Tu mă loveai și mă jigneai                                                                                                                      Și din carne îmi rupeai. Și când veneam, îmbujorată                                                                                                                O bucurie să-ți prind în stea,                                                                                                             Tu mă goneai și mă tăiai                                                                                                                       Și pe suflet scrijeleai. … Continuă lectura

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

O clipă de n-aș fi…

Cine poate a spune-n lume                                                                                                           Toată lacrima-mi din suflet…?                                                                                                          Cine poate să îmi curme                                                                                                                     Prăpastii de munți complet?… Ochiu-mi crunt de suferință                                                                                                               Se lovește-ntreg de neputință                                                                                                                 Și îmi pare că-i minciună                                                                                                                      Tot ce-i plin de neminciună… Boală, otravă, nebunie,                                                                                                                          Cărți, … Continuă lectura

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

M’arunc în Iureș!

Peste praful cenușei ce răsare                                                                                                            Din codri negri de unsoare,                                                                                                               Un glas încă se aude, plin de suspin,                                                                                                    Din dor nețărmurit de flăcăi ce nu mai vin… O doină din amurgul vremii de prea plin                                                                                            Ce scaldă amintiri în veșnicii … Continuă lectura

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

Minciună totul…,

În sufletu’mi cel trist                                                                                                                            Pecete nouă s-a scris                                                                                                                               cu litere de smoală-n carne vie:                                                                                                             Nu există adevăr la oameni… Pe trupul strălucind a noapte,                                                                                                               E o rană de duhoare                                                                                                                             Ce inimi tot doboară                                                                                                                               și lumie de-adevăr întunecă… Totul, totul, totul…Doamne!                                                                                                             … Continuă lectura

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

Carvat în stâncă

Cine spune că viața trebuie numai trăită                                                                                           Și mereu înlocuită                                                                                                                             Pentr’ un sâmbure de moarte? Cine-Și pune viața Sa pentru viața ‘celora                                                                                       ce sunt morți, umblând de vii,                                                                                                            Pe prag de mormânt mereu nou, mereu același…? Cine suntem noi să … Continuă lectura

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

O, de-aș muri

O, de-aș muri înmormântată                                                                                                             De dulcea ta privire,                                                                                                                           Sub brațe grele iubind carne,                                                                                                               Suflet și tăcere… Pe nisip fierbinte-n vară,                                                                                                                   Noi să ne-ntâlnim iară                                 … Continuă lectura

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

Acatistul Cuviosului Părinte Justin Pârvu

În varianta completă, pentru mireni, nu doar Icoasele și Condacele. Dacă facem o treabă, s-o facem pân’ la capăt. Așadar: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin. Slavă Ție, … Continuă lectura

Publicat în Învierea Neamului | Lasă un comentariu