Durere

Când încercam să te privesc,                                                                                                                În cer să te-ncunun,                                                                                                                             Tu mă loveai și mă jigneai                                                                                                                      Și din carne îmi rupeai.

Și când veneam, îmbujorată                                                                                                                O bucurie să-ți prind în stea,                                                                                                             Tu mă goneai și mă tăiai                                                                                                                       Și pe suflet scrijeleai.

Când încercam să te adun,                                                                                                                   Să te țin sub rămurea,                                                                                                                             Tu te stresai și te duceai                                                                                                                        Și sloi de gheață rămâneai.

Când sufletu-mi puneam                                                                                                                      Și în inimă te păstram,                                                                                                                        Tu foc pe nări scoteai                                                                                                                             Și ca un bou te comportai.

Ți-am dat totul…                                                                                                                                  Mi-ai lăsat nimic                                                                                                                                   Și-n crâmpei veșnic de sfială                                                                                                               Tu mă lăsaseși peșteră goală…

Nu impertinență, ci tăiere…                                                                                                               Nu jertfire, ci demență…                                                                                                                        Ca-n tot ce văd                                                                                                                                       Să nu mai fiu eu…

Ca în adânc să mă cobor                                                                                                                        Și printre tundre prea smolite                                                                                                            Să ajung ca să cuprind                                                                                                                             Același eu demult uitat…

Crăișorul meu iubit…                                                                                                                            De-ai ști cât te-am iubit!…                                                                                                                     Nu mai sta așa rănit                                                                                                                               Și în veci tot zgribulit…

Ia acole, este foc…                                                                                                                                 Te du și stai de te-ncălzește ,)                                                                                                                 Și nu uita, tot ars de dor…                                                                                                                   …c’o lacrimă te primenește.