Pierind de dor

Zilele trec și zborul meu cu ele                                                                                                            se stinge trecător, încet,                                                                                                              Spulberând urmă de viorele                                                                                                                   Și de-orice speranță-n cuget…

Așchii-ntregi mă-nfing neîncetat                                                                                                          Și-oricât aș dori de chin să mai scap                                                                                               Nu pot lăsa plecând un chip de neuitat                                                                                              Și inima-mi se strânge, cum să scap?

Privirea ta îmbibată-n suflet,                                                                                                            Atingeri de dor ce piept ating                                                                                                          Și-l curmă lin, ușor                                                                                                                                În vals de cruntă letargie…

Întregi spasme sufletești,                                                                                                                      Gol de val-vârtej aieve,                                                                                                                        O durere ce nu trece                                                                                                                              Și tot uită să mai plece…

Stau înghițind hăuri întregi                                                                                                                  În gândul că totul îți dădui                                                                                                                  Și totul pierdui…                                                                                                                                   Într-un ceas de sorți vitregi.

Te iubesc, Crai frumos                                                                                                                       Născut în ceas de toamnă,                                                                                                                Cu suflet duios,                                                                                                                                      Cald, fără de iarnă…

Tu, ce-mi cuceriși sufletul                                                                                                                    Și zaci trist sub pământul                                                                                                                  Învârtoșat de spasmul rece                                                                                                                  Al unei lumi ce tăt nu tace…

Și confundă sacrul cu profanul,                                                                                                       Răul în bine-l îmbracă,                                                                                                                          Iar pe tine nu te-mpacă                                                                                                                        Oricât ai căta să nu faci pe golanul.

Nu… nu fugi crezând că ești pe cale,                                                                                                  O vioară mai tare în suflet de-ți cântă,                                                                                            Nu o stinge de-a ta învârtoșare,                                                                                                          Ci o ia de-i ascultă glasul…

Ea e cea ce la mine te-aduce…                                                                                                             Și voi fi o tristă Ană                                                                                                                                În vremuri învolburate                                                                                                                    Iubindu-te  mereu…

Crăișor ascuns de rele pătimiri ,.,

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

De dorul că nu vii…

De dorul că nu vii stau atârnată-n colț                                                                                                Și-mi spun că nu e decât ceva trecător                                                                                                Când stau și mă gândesc la ‘cest colț                                                                                                    Lipită de durere și încuiată cu zăvor.

«El nu-mi scrie…nu-mi mai scrie…                                                                                                     Oare de ce?! De ce nu-mi scrie?!?…»                                                                                                Stau și mă întreb distrusă                                                                                                                       Într-un suflet făr’ de trusă,

Prea rănit pentru-a putea primi                                                                                                             Vreo alinare… Stau cu lacrimi.                                                                                                           Orice liniște îmi piere-n clipe mii                                                                                                          De dorul că nu-mi vii… ,.,

… Soarele răsare și apune                                                                                                                         Iar eu stau rugându-mă                                                                                                                   Pentru un cer mai senin                                                                                                                          În ale amândurora vieți.

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

Murind încet…

În depărtări de rană vie,                                                                                                                          În șoapta vântului că nu ești,                                                                                                              Mă agățam de feerie                                                                                                                                 Și mă-mbătam de reverie,

Zicându-mi că vei fi curând…                                                                                                                Într-un nou tu mereu crezând…                                                                                                            Dar băgând de samă că nu crezi                                                                                                            Am căzut la pat complet…

Și de-atunci inima-mi doare,                                                                                                             Capul tot mă doare,                                                                                                                           Frigurile mă iau                                                                                                                                        Pace nu-mi dau…

Și de-atât amar de lacrimă                                                                                                                     Sufletul mi se zdrobește                                                                                                                         Sângele îmi tot țâșnește                                                                                                                       Pulsul îmi slăbește…

… și mă sting încet… încet…                                                                                                        Fruntea-ți sărutând de dor                                                                                                                    În șiroaie ce-n piept tot dor                                                                                                        Rugându-mă, murind încet…

Scepticismul tău omoară inimi.

Publicat în Un nou capitol | Lasă un comentariu

Durere

Când încercam să te privesc,                                                                                                                În cer să te-ncunun,                                                                                                                             Tu mă loveai și mă jigneai                                                                                                                      Și din carne îmi rupeai.

Și când veneam, îmbujorată                                                                                                                O bucurie să-ți prind în stea,                                                                                                             Tu mă goneai și mă tăiai                                                                                                                       Și pe suflet scrijeleai.

Când încercam să te adun,                                                                                                                   Să te țin sub rămurea,                                                                                                                             Tu te stresai și te duceai                                                                                                                        Și sloi de gheață rămâneai.

Când sufletu-mi puneam                                                                                                                      Și în inimă te păstram,                                                                                                                        Tu foc pe nări scoteai                                                                                                                             Și ca un bou te comportai.

Ți-am dat totul…                                                                                                                                  Mi-ai lăsat nimic                                                                                                                                   Și-n crâmpei veșnic de sfială                                                                                                               Tu mă lăsaseși peșteră goală…

Nu impertinență, ci tăiere…                                                                                                               Nu jertfire, ci demență…                                                                                                                        Ca-n tot ce văd                                                                                                                                       Să nu mai fiu eu…

Ca în adânc să mă cobor                                                                                                                        Și printre tundre prea smolite                                                                                                            Să ajung ca să cuprind                                                                                                                             Același eu demult uitat…

Crăișorul meu iubit…                                                                                                                            De-ai ști cât te-am iubit!…                                                                                                                     Nu mai sta așa rănit                                                                                                                               Și în veci tot zgribulit…

Ia acole, este foc…                                                                                                                                 Te du și stai de te-ncălzește ,)                                                                                                                 Și nu uita, tot ars de dor…                                                                                                                   …c’o lacrimă te primenește.

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

O clipă de n-aș fi…

Cine poate a spune-n lume                                                                                                           Toată lacrima-mi din suflet…?                                                                                                          Cine poate să îmi curme                                                                                                                     Prăpastii de munți complet?…

Ochiu-mi crunt de suferință                                                                                                               Se lovește-ntreg de neputință                                                                                                                 Și îmi pare că-i minciună                                                                                                                      Tot ce-i plin de neminciună…

Boală, otravă, nebunie,                                                                                                                          Cărți, mijloace, uniuni,                                                                                                                       Tot ce-n lume-i dibăcie                                                                                                                         El le ia ca pe minuni…

Și, astfel, se revarsă-n mine                                                                                                                 Întreagă nebunie-n spine                                                                                                                    Ce se-njgheabă plin în mine –                                                                                                                Și mă strânge făr’ de bine…

O clipă numai de n-aș fi…                                                                                                                      O clipă și să mor…                                                                                                                                N-aș putea vreodat’ răzbi                                                                                                                   Știindu-l atât de mort…

Văzând cum se zbate…                                                                                                                  Văzându-l cum plânge…                                                                                                                          Cât îl doare…                                                                                                                                              Și cum moare .,

„E un pic ciudat cum oare                                                                                                                      Fără el ziua n-are culoare                                                                                                                   Și-ntr-o clipă, cu un zâmbet                                                                                                        Schimbă viața ta”..

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

M’arunc în Iureș!

Peste praful cenușei ce răsare                                                                                                            Din codri negri de unsoare,                                                                                                               Un glas încă se aude, plin de suspin,                                                                                                    Din dor nețărmurit de flăcăi ce nu mai vin…

O doină din amurgul vremii de prea plin                                                                                            Ce scaldă amintiri în veșnicii din cer senin,                                                                                      O ploaie să fi fost… aș, nu mai știu…                                                                                                 Atâtea mii de mii de prelungiri…

Și-n șuvoi de rouă plină,                                                                                                                       Nu mai este cin’ să vină…                                                                                                                     Și de-atâta dor stelat                                                                                                                        Pieptu’mi arde… mai curmat…

Arunca-m-aș în Iureșul de viață carpatin                                                                                           De ar întoarce inimi reci uitând de crin                                                                                             Și m-aș preface-n dulce rază                                                                                                                Ce mintea vrea a le-o ține trează…

Cei de acum ce nu mai sunteți,                                                                                                            Vă strig din depărtări ascunse                                                                                                                Că nu mai sunteți ca fiind                                                                                                                       Și fiind, voi nu mai sunteți!

Luați aminte, că degrabă                                                                                                                      Ceasul morții se apropie                                                                                                                         Și nești-vom ce și cum                                                                                                                          Decât când va fi fost (deja) târziu…

Biruință din amar se face,                                                                                                                    Viața din moarte renaște,                                                                                                               Toată patima nebunie naște…                                                                                                           Noi alegem ce vom face…

Bucuria plaiurilor noastre,                                                                                                     Românaș de altădată,                                                                                                                             Îți dispar toate îndată                                                                                                                          De n-ai săruta (iară) clipe măiestre…

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

Minciună totul…,

În sufletu’mi cel trist                                                                                                                            Pecete nouă s-a scris                                                                                                                               cu litere de smoală-n carne vie:                                                                                                             Nu există adevăr la oameni…

Pe trupul strălucind a noapte,                                                                                                               E o rană de duhoare                                                                                                                             Ce inimi tot doboară                                                                                                                               și lumie de-adevăr întunecă…

Totul, totul, totul…Doamne!                                                                                                             Ne-am întunecat cu toții!                                                                                                                     Te-am uitat deplin în trup…                                                                                                                Te-am lepădat deplin….

iartă-ne! Te iubim noi încă!                                                                                                               Nu ne lăsa așa pierind pe cale…                                                                                                 Doamne! Doamne! Doamne!                                                                                                            Tu, nu – Doamne-Doamne al nostru…

Din scrâșnet vuind sânge                                                                                                                       Eu mă cobor lin, gândind                                                                                                                    La minciună de necrai…                                                                                                                       La isprava minciunii noastre…

«Cum putem trăi așa?!…» –                                                                                                             Suspină-un suflet ars de dor                                                                                                                   și de frumos… –                                                                                                                                         Și inimă-mi plânge-ncetișor…

Lacrimi nu mai are –                                                                                                                           doar durere și suspin –                                                                                                                           o continuă stare-ncleștată                                                                                                                    sufet tânăr răpunând și iară ridicând…

Minciună pe stradă, minciună-n parc…                                                                                     Minciună-n școală, minciună-n pat…                                                                                   Minciună-n minte, Minciună-n inimi…                                                                               Minciună-n suflet…minciună totul…,

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

Carvat în stâncă

Cine spune că viața trebuie numai trăită                                                                                           Și mereu înlocuită                                                                                                                             Pentr’ un sâmbure de moarte?

Cine-Și pune viața Sa pentru viața ‘celora                                                                                       ce sunt morți, umblând de vii,                                                                                                            Pe prag de mormânt mereu nou, mereu același…?

Cine suntem noi să nesocotim Viața din viață dăruind                                                            Tuturor acelora ce-și mai păstrează-n suflet                                                                                       O urmă de întoarcere? O urmă de lumină…

Carvat în stâncă, sfântul munte scade,                                                                                           Oamenii ce-l urcă-l sculptează pân’ în țâțâni                                                                                Cu-ale lor păcate și fărădelegi…

‘cest munte, vechea lumie, zidit din temelii                                                                                    De o mână pricepută, dintr-o inimă măiastră,                                                                               Nu avea nevoie de carvare-n plus…

Nepricepută foarte….                                                                                                                      Pofte egoismul rege întronând,                                                                                                      Satisfacție-nchisă-n propriu mormânt…

Mulțumiți, domnilor? Împlinite, doamnelor?                                                                              Voi, slujitori ‘cestui străvechi, urât idol                                                                                          Nu faceți decât să cereți suspensie

Pentru obscenități în progresie…                                                                                                    Veți cădea cu toții, cei nesocotiți cu mintea,                                                                                 Veți cădea ca idolii de marmură cei reci.

Carvat în stâncă, munte scade,                                                                                                   Carvat în suflet, inima-mi piere,                                                                                                         În amar etern de suferință…

„Dar nu, nu-i vorba de noi, nu…                                                                                                     Nu-i vorba de noi, nu…                                                                                                                      Noi Nu Suntem AȘA”… 🙂

Menționare: Citatul de la sfârșit preluat din cântecul lui Florin Chilian, numit Suflete de slugă. Suntem varză cu toții….

Publicat în Robiţi în faţa libertăţii | Lasă un comentariu

O, de-aș muri

O, de-aș muri înmormântată                                                                                                             De dulcea ta privire,                                                                                                                           Sub brațe grele iubind carne,                                                                                                               Suflet și tăcere…

Pe nisip fierbinte-n vară,                                                                                                                   Noi să ne-ntâlnim iară                                                                                                                          Și ca-ntr-un vis cel preafrumos                                                                                                        Noi să ne ținem mai duios…

În ploaie răcoroasă a sărutări,                                                                                                        Atât de râvnite, fără sforțări,                                                                                                            Noi să ne iubim cum niciodată                                                                                                              Nu se iubiră doi vreodată…

Să stăm înconjurați de bucurie-n suflet                                                                                             Și-n noaptea fericirii inimilor noastre                                                                                            Îmbătați de dor nebun, de negrăit,                                                                                                    Să ne cuprindem și mai tare.

Și-așa, împliniți de-al leului răcnind dor,                                                                                        Să ne-avem piept la piept, una devenind,                                                                                           Și să murim, pierind în bucurie…                                                                                                          Să ne-nălțăm, murind în reverie…

Murind, să ne trezim în mahmureala dorului,                                                                                  Să fim iar oameni, să ne vedem păcatul,                                                                                              Să decidem ce vom face:                                                                                                                      Au vom muri sau vom fi vii?

Dar s-o facem împreună, orice-ar fi:                                                                                                  Și de-ar fi să mori, eu mor cu tine,                                                                                                      Și de-ar fi să-ți vii în fire, eu viez cu tine,                                                                                          Și de-ar fi să mor, cu tine mor în brațe.

O, de-aș muri piept de crăișor tot sărutând                                                                                      Și inimă binecuvântând                                                                                                                          Și-n nemărginirea privirii tale                                                                                                               Să mor încet, regăsindu-mă mereu,

Sărutându-te pe frunte…                                                                                                                         (tu nu știi cât sufăr eu…)

Publicat în De prin străinele meleaguri | Lasă un comentariu

Acatistul Cuviosului Părinte Justin Pârvu

În varianta completă, pentru mireni, nu doar Icoasele și Condacele. Dacă facem o treabă, s-o facem pân’ la capăt. Așadar:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!                                                                                          Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!                                                                                    Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte miluiește-ne pe noi!                             Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte miluiește-ne pe noi!                              Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte miluiește-ne pe noi!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pre noi. Doamne, curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește!                                                                                                                                  Doamne miluiește!                                                                                                                           Doamne miluiește!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru Carele ești în Ceruri, Sfințească-Se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-Se Voia Ta precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră Cea spre Ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de toți vrăjmașii noștri că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem norodul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și Numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi căci Tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Doamne miluiește!                                                                                                                         Doamne miluiește!                                                                                                                          Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                        Doamne miluiește!                                                                                                                           Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                    Doamne miluiește!                                                                                                                           Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                           Doamne miluiește!                                                                                                                             Doamne miluiește!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul Cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Unul născut, Carele din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin Care toate S-au făcut.

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din Ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.

Și S-a Răstignit pentru noi, oamenii, în zilele lui Ponțiu Pilat, și a Pătimit și S-a îngropat.

Și a Înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

Și iarăși va să vie cu Slavă, să judece viii și morții, a Căruia Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de Viață Făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Proroci.

Întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aștept Învierea morților.

Și Viața Veacului ce va să fie. Amin.

Doamne miluiește!                                                                                                                    Doamne miluiește!                                                                                                                        Doamne miluiește!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Iisuse preadulce, Mângâierea sufletului meu…! Iisuse, Curățirea minții mele…! Stăpâne Mult-milostive, Iisuse, mântuiește-mă! Iisuse, Mântuitorul meu, Iisuse al meu atotputernice, nu mă lăsa pe mine, Mântuitorule, ci mă miluiește și mă izbăvește de toată chinuirea! De partea celor mântuiți, Iisuse al meu, mă învrednicește și fă-mă părtaș cetei aleșilor Tăi, Iisuse, Iubitorule de oameni…!

Iisuse preadulce, Slava Apostolilor! Iisuse al meu, Lauda Mucenicilor! Stăpâne atotputernice, Iisuse, mântuiește-mă pe mine, cea ce alerg la Tine! Iisuse, Mântuitorul meu… Iisuse al meu preaînfrumusețate… Mântuitorule, Iisuse, miluiește-mă pentru Rugăciunile Celei Ce Te-a născut și ale tuturor Sfinților Tăi, Iisuse, și ale tuturor Prorocilor, Mântuitorul meu, Iisuse, și mă învrednicește desfătării raiului, Iisuse, Iubitorule de oameni!

Iisuse preadulce, Lauda Monahilor…! Iisuse, Îndelung-răbdătorule, Desfătarea și Podoaba Pustnicilor…! Iisuse, mântuiește-mă! Iisuse, Mântuitorul meu… Iisuse al meu Preabunule, scoate-mă din mâna balaurului, Mântuitorule Iisuse. și mă slobozește acum, Mântuitorule Iisuse, din Lanțurile acestuia!!! Și din groapa cea prea adâncă mă scoate, Mântuitorul meu, Iisuse! Și mă numără împreună cu oile cele de-a dreapta Ta, Iisuse…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce ai născut pe Iisus Cel preadulce, pe Iisus Cel atotîndurat și Dumnezeu și Iubitor de oameni, pe Iisus Cel singur Bun și Îndurător, pe Acela roagă-L, Stăpâna lumii întru tot nevinovată, să mă miluiască pe mine, păcătosul, și de șederea cea de-a stânga să mă scape și stării celei de-a dreapta să mă învrednicească atunci când va ședea să judece lumea, precum este scris.

Mântuitorul meu, Iisuse, Cel Ce ai mântuit pe desfrânatul! Mântuitorul meu, Iisuse, Care ai primit pe desfrânata! Miluiește-mă și pe mine acum…! Iisuse Mult-milostive, mântuiește-mă și îndură-Te de mine, o, Iisuse, Dătătorule de Bine, precum te-ai îndurat de Manase, Milostive Iisuse al meu, ca Unul Care ești Însuți Iubitor de oameni.

Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea…!…

Nici o poruncă a Ta n-am împlinit pe pământ… Cum mă voi arăta Ție, Celui Ce șezi pe Tron, să dau Răspuns și să fiu Judecat pentru toate câte am făcut cu știință și cu neștiință, Hristoase al meu, Iisuse…?… Drept aceea, strig Ție: pentru rugăciunile Slujitorilor Tăi, Iisuse, mântuiește-mă pe mine, păcătosul!

Eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m-a auzit!…

Cine nu mă va plânge pe mine care am călcat Porunca Ta cu Neînfrânarea și în Locul raiului în iad m-am sălășluit, Iisuse?!… Cu vederea celor dulci la gustare Moarte mi-am agonisit și de Slava Ta, Mântuitorul meu, Iisuse, și de Viață m-am arătat Străin!… Ci mă primește pe mine, care mă pocăiesc, ca un milostiv și de oameni iubitor, Iisuse al meu, pentru Mare Mila Ta!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Fecioară, Care singură ai născut pe Iisus, izbăvește-mă de păcatele cele sufletești și te rog să mă miluiești pe mine cel Mort!!… Că Tu ești Nădejdea celor fără de nădejde și ajutătoarea lumii… Că poți a-mi ajuta, Fecioară, ca o Maică a Domnului…! Nu trece rugăciunea mea… nici nu mă lăsa, întru Tot Curată Stăpână, ci, ca o Iubitoare de oameni, miluiește-mă!…

Doamne miluiește!                                                                                                                      Doamne miluiește!                                                                                                                           Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                              Doamne miluiește!                                                                                                                            Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                         Doamne miluiește!                                                                                                                          Doamne miluiește!

Doamne miluiește!                                                                                                                            Doamne miluiește!                                                                                                                          Doamne miluiește!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!                                                           Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!                  Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea… ascultă cererea mea întru Credincioșia Ta… auzi-mă întru Dreptatea Ta… Să nu intri la Judecată cu robul Tău că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta… Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o Calcă în picioare… făcutu-m-a să locuiesc în Întuneric la morții cei din Veacuri… Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu… Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate Lucrurile Tale – la Faptele Mâinilor Tale m-am gândit… Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat… Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu…! Nu-Ți întoarce Fața ta de la mine ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în Mormânt…!Fă să aud Dimineața Mila Ta că la Tine mi-e nădejdea… Arată-mi Calea pe Care voi merge că la Tine am ridicat sufletul meu…! Scapă-mă de vrăjmașii mei că la Tine alerg, Doamne!… Învață-mă să fac Voia Ta că tu ești Dumnezeul meu…! Duhul Tău Cel Bun să mă povățuiască la pământul dreptății… întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu!… Fă Bunătate de Stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce mă necăjesc… că eu sunt robul Tău…

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, să nu intri la judecată cu robul Tău!                        Auzi-mă, Doamen, întru dreptatea Ta, să nu intri la judecată cu robul Tău…                   Duhul Tău Cel Bun să mă povățuiască la pământul dreptății…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!                                            Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!                                              Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Dumnezeu este Domnul și S-au arătat nouă!… Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului!

Dumnezeu este Domnul și S-au arătat nouă! Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului!

Dumnezeu este Domnul și S-au arătat nouă. Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului.

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel Ce ești Viața Cea fără de moarte, atunci iadul Ai Omorât cu strălucirea Dumnezeirii, iar când Ai Înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate Puterile Cerești au strigat: Dătătorule de Viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel Ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu Strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Toate tainele Tale sunt mai presus de cuget… toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu… cu curăția fiind pecetluită și cu fecioria păzită, cu adevărat Maică Te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel Adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluiește!                                                                                                                          Doamne miluiește!                                                                                                                             Doamne miluiește!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Milostive,) Miluiește-mă, Dumnezeule, după Mare Mila ta și după Mulțimea Îndurărilor tale șterge fărădelegea mea…! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește…! Că Fărădelegea mea eu o cunosc și Păcatul meu înaintea mea este pururea ,.,, Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut ca să te îndreptezi întru Cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată… întru fărădelegi m-am zămislit… și în păcate m-a născut maica mea… Că iată… adevărul ai iubit – cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie…, Stropi-mă-vei cu Isop și mă voi curăți…! Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada, mă voi albi…! Auzului meu vei da Bucurie și veselie! bucura-se-vor oasele cele smerite…! Întoarce Fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le! Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele… Nu mă lepăda de la Fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine…! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește…! Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta…! Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta…! Că de-ai fi voit Jertfă, Ți-aș fi dat… arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit… inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi… Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului și să se zidească Zidurile Ierusalimului!… Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot… atunci vor pune pe Altarul Tău viței. (Și mă miluiește, Dumnezeul meu…)

Canon de umilință către Domnul nostru Iisus Hristos

În adânc a așternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a pierdut păcatul cel prea rău – Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Iisuse, preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Iisuse, preadulce Hristoase… Iisuse, Îndelung-răbdătorule… vindecă rănile sufletului meu, Iisuse, și îndulcește, Te rog, inima mea, Mult-milostive, ca, fiind mântuit, să Te slăvesc pe Tine, Iisuse, Mântuitorul meu…

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Iisuse, preadulce Hristoase, Iisuse… deschide-mi ușile pocăinței, Iubitorule de oameni, Iisuse… și mă primește pe mine… cel ce cad la Tine și fierbinte Te rog, Iisuse, Mântuitorul meu…! Cel ce ești Iertarea Păcatelor…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Iisuse, preadulce Hristoase, Iisuse… scoate-mă din mâna lui (V)veliar cel Înșelător, Iisuse!… și mă fă stătător de-a dreapta slavei Tale…! Iisuse, Mântuitorul meu, izbăvește-mă de partea cea de-a stânga!…

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Stăpână… Care ai născut pe Iisus Dumnezeu, roagă-L pentru noi, netrebnicii robii Tăi, Preacurată… ca să ne izbăvim de chinuri cu rugăciunile Tale – noi cei întinați – Ceea ce ești fără de întinăciune… primind întru Tine Slava cea de-a pururea.

Pe piatra credinței întărindu-mă, Tu ai deschis gura mea asupra vrăjmașilor mei… că s-a veselit duhul meu a cânta Ție: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne!.

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă! (Puteți spune și Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul ,) )

Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tău care strigă cu umilință… și mă izbăvește de osândă și de chinuri, Iisuse al meu, Cel ce ești singurul Îndelung-răbdător… Iisuse preadulce, Mult-milostive!

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Ridică-mă, Iisuse, pe mine, robul Tău, cel ce cad cu lacrimi… Iisuse al meu…! și mă mântuiește, Iisuse al meu, pe mine… cel ce mă întorc… și mă izbăvește, Stăpâne, de gheenă…! Iisuse preadulce, Mult-milostive!…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Vremea, Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în patimi am cheltuit-o… Iisuse al meu… Drept aceea, nu mă lepăda pe mine… Iisuse al meu… ci mă cheamă, Te rog, Stăpâne, Iisuse preadulce! și mă mântuiește…

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fecioară, Care ai născut pe Iisus al meu, roagă-L să mă izbăvească de gheenă… căci Tu singură ești Rugătoare pentru cei scârbiți – Ceea ce ești de Dumnezeu dăruită – și mă învrednicește de Viața cea Veșnică… Ceea ce ești cu totul fără de prihană…

Păzește-ne de nevoi pe noi, robii Tăi, Milostive… că noi cu deadinsul către Tine scăpăm ca la Izbăvitorul cel Milostiv, Stăpânul a toate… Domnul Iisus!

Cele cerești și cele pământești cu cuvântul Tău le-ai adus întru ființă, ca un atotputernic… iar cetele îngerilor, cu Cutremur stând înaintea Ta, neîncetat laudă Îți aduc Ție… Stăpâne… Celui ce toate marginile le-ai strălucit cu lumina Ta… Pentru aceasta și noi cu credință ne rugăm Ție: Mântuiește-ne pe noi cu Milostivirea Ta!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Iisuse preadulce, Lumina lumii… luminează ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeiește strălucitoare… ca să Te laud pe Tine, lumina cea neînserată…

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Ta Folosință Agonisind, Preacurată, și cu rugăciunile Tale de Nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului Tău Pretutindeni fiind Păziți, după datorie pe Tine toți cu bună credință Te mărim.

Ai venit din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuți, Doamne, Te-ai întrupat și m-ai mântuit pe mine, omul… pentru aceasta strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miuiește-mă!

Vindecă, Iisuse al meu, Rănile sufletului meu… Iisuse al meu… și mă scoate, Te rog, din mâna lui veliar cel Stricător de suflete, Iisuse al meu… Milostive… și mă mântuiește!…

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Am greșit… Iisuse al meu, preadulce… Îndurate Iisuse al meu… mântuiește-mă pe mine, cea ce scap sub acoperământul Tău, Iisuse Îndelung-răbdătorule!… și mă învrednicește de Împărăția Ta…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

N-a greșit, Iisuse al meu, nimeni precum am greșit eu, ticălosul…! ci cad, rugându-mă: Iisuse al meu, mântuiește-mă și-mi dăruiește moștenirea vieții, Iisuse al meu…! 🙂

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu totul lăudată, Ceea ce ai născut pe Iisus Domnul, pe Acela roagă-L să izbăvească de chinuri pe toți cei ce te laudă pe Tine și Te numesc, după Adevăr, Născătoare de Dumnezeu…

Luminarea celor ce zăceau întru întuneric și mântuirea celor deznădăjduiți Tu ești, Hristoase, Mântuitorul meu, și la Tine mânec, Împăratul Păcii… luminează-mă cu strălucirea Ta că nu știu alt dumnezeu afară de Tine…!

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Tu ești Lumina minții mele, Iisuse al meu… Tu ești Mântuirea sufletului meu celui deznădăjduit… Mântuitorule… Tu, Iisuse al meu, de chinuri și de gheenă mă izbăvește pe mine… cea ce strig: Mântuiește-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul!

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Cu totul fiind surpată de patimi de ocară… Iisuse al meu… acum strig: Tu, Iisuse al meu, trimite-mi Mână de Ajutor! și mă scoate pe mine, cea ce strig: Mântuiește-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Minte întinată având, Iisuse al meu… strig către Tine: Curățește-mă de întinăciunea Căderilor în Păcate… și mă izbăvește pe mine, cel care am alunecat din neștiință în Adâncurile răutății, Mântuitorule!… și, Te rog, Iisuse al meu, mântuiește-mă…!

Publicat în Învierea Neamului | Lasă un comentariu